Correlating the interstellar magnetic field with protostellar jets and its sources

This article combines new CCD polarimetric data with previous information about protostellar objects in a search for correlations involving the interstellar magnetic field. Specifically, we carried out an optical polarimetric study of a sample of 28 fields of 10 X 10 arcmin^2 located in the neighborhood of protostellar jets and randomly spread over the Galaxy. The polarimetry of a large number of field stars is used to estimate both the average and dispersion of the interstellar magnetic field (ISMF) direction in each region. The results of the applied statistical tests are as follows. Concerning the alignment between the jet direction and the interstellar magnetic field, the whole sample does not show alignment. There is, however, a statistically significant alignment for objects of Classes 0 and I. Regarding the interstellar magnetic field dispersion, our sample presents values slightly larger for regions containing T Tauri objects than for those harboring younger protostars. Moreover the ISMF dispersion in regions containing high-mass objects tends to be larger than in those including only low-mass protostars. In our sample, the mean interstellar polarization as a function of the average interstellar extinction in a region reaches a maximum value around 3% for A(V) = 5, after which it decreases. Our data also show a clear correlation of the mean value of the interstellar polarization with the dispersion of the interstellar magnetic field: the larger the dispersion, the smaller the polarization. Based on a comparison of our and previous results, we suggest that the dispersion in regions forming stars is larger than in quiescent regions.Comment: ApJ accepte

First experience of surgical treatment in patients with hemorrhoidal disease with dopplerguided haemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR)

Curs Chirurgie Generală al Facultății Stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul Clinic Central Feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În ultimul timp au fost propuse și implementate cu succes în practica chirurgicală diferite metode de tratament minim-invaziv al bolii hemoroidale. Ligaturarea transanală a arterelor hemoroidale cu mucopexie sub controlul doplerometriei ultrasonore (HAL-RAR) este o metodă contemporană de tratament al hemoroizilor interni. Scopul studiului: Implementarea în practică și aprecierea eficacității metodei minim-invazive HAL-RAR. Material și metode: În clinica de chirurgie a Spitalului Clinic Central, stația Chișinău, în anii 2014-2015 au fost efectuate 5 intervenții chirurgicale pacienților cu diagnosticul de hemoroizi cronici micști gr.IV cu ajutorul aparatului A.M.I. HAL-RAR. Pentru ligaturarea arterelor hemoroidale a fost folosită sutura atraumatică 2-0, acul 5/8. Cu ajutorul aparatului HAL-RAR sub controlul doplerometriei ultrasonore intraoperator s-au depistat ramurile arterei hemoroidale superioare și a fost efectuat procedeul de ligaturare transanală a arterelor proximal de linia dentată. Cel mai frecvent ramurile arterei hemoroidale superioare au fost depistate corespunzător orelor 1, 3, 5, 7, 9, 11. Calitatea ligaturării arterelor a fost confirmată ultrasonografic prin dispariția sau diminuarea pulsației acestora. La 3 pacienți a fost efectuată mucopexia cu „lifting” al mucoasei și nodulilor hemoroidali prolabați. Simultan la 3 pacienți au fost excizați nodulii externi hipertrofiați și pliurile ano-cutanate („skin tags”) din motive cosmetice. Rezultate: La toți 5 pacienți sindromul algic a fost slab pronunțat. După efectuarea HAL-RAR administrarea opioidelor n-a fost necesară. Complicații postoperatorii n-au fost depistate. Toți pacienții au fost externați la domiciliu în stare satisfăcătoare. Concluzii: Reieșind din datele literaturii de specialitate și experiența noastră modestă, considerăm că HAL-RAR este o metodă alternativă de tratament minim-invaziv al hemoroizilor.Introduction: Different minimally invasive methods of treatment of hemorrhoids were recently offered and successfully introduced into surgical practice. Doppler-guided haemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR) is an up-to-date method of internal hemorrhoids treatment. Aim of study: Implementation in practice of HAL-RAR method and assessment of its performance. Material and methods: In our Clinic of surgery, Central Railway Hospital, Chisinau station, in 2014-2015 there were performed 5 surgical interventions in patients diagnosed with chronic mixed hemorrhoids, grade IV, with the A.M.I. HAL-RAR device. Atraumatic suture 2-0, needle 5/8 was used for hemorrhoidal artery ligation. During the surgery superior hemorrhoidal artery branches were determined under the ultrasound control and the procedure of transanal artery ligation was performed proximal to dentate line. Superior hemorrhoidal artery branches were determined most commonly corresponding to 1, 3, 5, 7, 9, 11 o’clock. The ultrasound confirmed the quality of the artery ligation via disappearance or reduction of their pulsation. Mucopexy with lifting of mucosa and prolapsed hemorrhoids was performed in 3 patients. Simultaneously external hypertrophic piles and skin tags were excised for cosmetic reason in 3 patients. Results: A mild pain syndrome was determined in all 5 patients. There was not any necessity in opioids prescription after the HAL-RAR procedure. Any postsurgical complications were not determined. All the patients were discharged home in satisfactory condition. Conclusions: According to the literature on specialty and our modest experience, we believe that the HAL-RAR procedure is an alternative minimally invasive method of hemorrhoids treatment

Contemporary management of internal chronical hemorrhoids depending on grade of clinical course

Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Hemoroizii reprezintă o patologie răspîndită a regiunii ano-rectale. La momentul actual pe larg se utilizează diferite clasificări ale hemoroizilor interni. Gradul I – hemoroizii proemină în anus fără prolaps; gradul II – hemoroizii prolabează în timpul defecației și se reduc spontan; gradul III – hemoroizii prolabează și necesită reducție manuală; gradul IV – hemoroizii prolabează și sunt ireductibili. De asemenea, de obicei gradul este în corelație cu severitatea eliminărilor sangvinolente din rect. Material și metode: Noi am analizat rezultatele managementului contemporan al hemoroizilor cronici interni. Rezultate: Reieșind din datele literaturii de specialitate și experiența noastră, considerăm, că în gradul I-II este indicată schimbarea modului de viață, dieta cu conținutul sporit al fibrelor naturale, cantitate optimă de lichide; tratamentul conservativ local (unguente, creme, supozitoare, uleiuri, clistere, băi, etc.) și sistemic (angioprotectoare, flavonoide, laxative, antiinflamatoare, coagulante/anticoagulante, antispastice, imunostimulante, antioxidanți, etc.). De asemenea, la necesitate, tratamentul conservativ în hemoroizii interni de gradul I-III poate fi asociat cu metodele miniminvazive de tratament chirurgical: ligaturarea arterelor hemoroidale cu/fără mucopexie (HAL-RAR), ligatura cu benzi elastice (RBL), hemoroidopexia cu stapler (Longo), fotocoagularea în infraroșu, scleroterapia, hemoroidoliza galvanică, laser – fotocoagulare, diatermocoagularea monosau bipolară. În gradul III-IV este indicat tratamentul chirurgical: excizia tradițională cu abordarea individuală – Milligan-Morgan, Parks, Fergusson, Whitehead, etc.; excizia cu electrocoagulare, radiofrecvența, cu ultrasunete; metoda Longo sau HAL-RAR. Concluzii: Considerăm, că abordarea diferențiată, complexă și individuală în managementul hemoroizilor interni în funcție de grad permite o alegere optimală a metodei de tratament.Introduction: Hemorrhoids are a widespread pathology of anorectal region. Currently various classifications of internal hemorrhoids are widely used. Grade I – hemorrhoids protrude into the anus without prolapse; grade II – hemorrhoids prolapse during defecation and are reduced spontaneously; grade III – hemorrhoids prolapse and require manual reduction; grade IV – hemorrhoids prolapse and are irreducible. Also, the grade is usually correlated with the severity of bleeding from the rectum. Material and methods: We analyzed the results of contemporary management of chronic internal hemorrhoids. Results: Basing on literature data and our experience, we believe that in grade I-II it is indicated: the change of lifestyle, diet with high content of natural fibers, the optimal amount of liquid; local conservative treatment (ointments, creams, suppositories, oils, enemas, baths, etc.) and general treatment (angioprotectors, flavonoids, laxatives, anti-inflammatory, coagulants/anticoagulants, spasmolytics, immunostimulants, antioxidants, etc.). Also, if necessary, conservative treatment of internal hemorrhoids grade I-III can be associated with minimally invasive surgical treatment methods: hemorrhoidal artery ligation with/without mucopexy (HAL-RAR), rubber band ligation (RBL), stapled hemorrhoidopexy (Longo), hemorrhoids infrared coagulation (IRC), sclerotherapy, galvanic hemorrhoidolysis, Nd-YAG laser phototherapy, mono- or bipolar diathermocoagulation. In grade III-IV surgery is indicated: traditional excision with individual approach – Milligan-Morgan, Parks, Fergusson, Whitead, etc.; excision with electrocoagulation, radiofrequency, ultrasound; Longo or HAL-RAR method. Conclusions: We believe that differentiated, complex and individual approach in management of internal hemorrhoids depending on grade allows to select an optimal method of treatment

Classifications of hemorrhoidal disease

Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În secolul XXI problema clasificării bolii hemoroidale rămîne ambiguă și actuală. Material și metode: Noi am realizat analiza clasificărilor hemoroizilor. Rezultate: Din 1990 de către OMS a fost aprobată Clasificarea Internațională Statistică a Bolilor și Problemelor de Sănătate Înrudite, Revizia 10 (ICD – 10), care actualmente este standardul la nivel mondial pentru statistică de mortalitate și morbiditate și este acceptată și folosită în peste 100 de țări. Hemoroizii se clasifică după localizare ca interni, externi și mixti (combinați) conform poziției fața de linia dentată. După etiologie: congenitali sau dobîndiți (primari, secundari). După evoluția bolii: cronici sau acuți. Pe larg se utilizează clasificarea hemoroizilor cronici interni a lui Goligher, care este similară cu cea a lui Braitsev (1953), Thomson (1975), Banov (1981), Vorobiov (2000). Gradul I – eliminări sangvinolente din anus fără prolapsul nodulilor hemoroidali. Gradul II – prolapsul hemoroizilor care se reduc de sine stătător în canalul anal (cu sau fără hemoragie). Gradul III – necesitatea de a reduce manual nodulii la prolabarea lor (cu sau fără hemoragie). Gradul IV – prolapsul permanent al nodulilor și incapacitatea de ai reduce în canalul anal (cu sau fără hemoragie). La momentul actual în Rusia este adoptată clasificarea elaborată de către colaboratorii Centrului Științific de stat de coloproctologie a Ministerului sănătății al Federației Ruse. Aceasta prevede: hemoroizi simptomatici, hemoroizi acuți, hemoroizi cu hemoragie persistentă, hemoroizi cronici. Hemoroizii acuți după evoluția clinică sunt repartizați în 3 stadii: (1) Tromboza nodulilor hemoroidali fără inflamație; (2) Tromboza complicată cu inflamația nodulilor hemoroidali; (3) Tromboza complicată cu inflamația țesutului subcutanat și a pielii perianale. Concluzii: La momentul actual există o multitudine de clasificări a bolii hemoroidale. Este important de a selecta cele mai utile clasificări pentru utilizarea în activitatea practică cotidiană.Introduction: In the XXI century the problem of classification of hemorrhoidal disease remains controversial and actual. Material and methods: Review of classifications of hemorrhoids was performed. Results: In 1990 International Classification of Diseases, Revision 10 (ICD – 10) was approved by the WHO. It is currently the global health information standard for mortality and morbidity statistics and is used in over 100 countries. Hemorrhoids are classified by localization as internal, external and mixed (combined) according to position to dentate line. By etiology – congenital or acquired (primary, secondary). By evolution of the disease: chronic and acute. Widely is used classification of chronic internal hemorrhoids of Goligher, which is similar to that of Braitsev (1953), Thomson (1975), Banov (1981), Vorobiov (2000). Grade I – Blood discharge from anus without prolapse of hemorrhoidal nodules. Grade II – Prolapse of hemorrhoids which are reduced spontaneously in anal canal (with or without bleeding). Grade III – Necessity of manual reduction of hemorrhoidal nodules (with or without bleeding). Grade IV – Permanent prolapse of haemorhhoids which are irreducible (with or without bleeding). Currently in Russia there is adopted classification developed by the employees of State Scientific Center of coloproctology of the Ministry of Health of the Russian Federation. There are symptomatic hemorrhoids, acute hemorrhoids, persistent bleeding hemorrhoids, chronic hemorrhoids. According to clinical evaluation acute hemorrhoids are divided into three stages: (1) Thrombosis without inflamation; (2) Thrombosis complicated with inflammation of hemorrhoidal nodules; (3) Thrombosis complicated with inflammation of the subcutaneous tissue and perianal skin. Conclusions. Currently there are many classifications of hemorrhoidal disease. It is important to select most helpful classifications to be used in daily practice

Surgical options for treating achalasia: case series report

Scopul lucrării. Acalazia cardiei (AC) este o afecțiune de etiologie neuro-musculară rară, caracterizată de afectarea motilității esofagiene și acompaniată de disfuncția sfincterului esofagian inferior. Actualmente există metodele concurente de tratament chirurgical al AC, deși utilizarea acestora pe etape nu este standardizată. Scopul studiului este analiza seriei de cazuri clinice ale AC și raportarea rezultatelor tratamentului chirurgical acesteia. Materiale şi metode. În clinică au fost supuşi tratamentului chirurgical 7 pacienţi cu AC (aa. 2016-2022). La internare toți pacienții au prezentat acuze la disfagie moderată și dureri retrosternale postprandiale. Radioscopia cu suspensie baritată a conchis dilatarea excesivă a esofagului distal (≥4 cm la 5 pacienți, ≥6 cm la 2 pacienți), diminuarea motilității acestuia și îngustarea porțiunii distale „cioc de pasăre” la nivelul IGA. La examenul endoscopic s-a constatat dilatarea lumenului esofagian cu reținere salivei în lipsa obstacolelor rigide la nivelul joncțiunii gastro-esofagiene (JGE). Tehnica chirurgicală utilizată: esofagocardiomiotomia extramucoasă laparoscopică (EEL) Heller, acompaniată de procedeu antireflux (n=5) și dilatarea pneumatică cu balon în 2 cazuri (3 ședințe succesive cu balondilatator 3.0 și 4,0 cm, presiunea 15 psi, durata 30-45 sec). Rezultate. Durata medie a intervenţiei 70±50 min (interval 55-120 min). Mediana spitalizării 5 zile (interval 4- 7zile). Radioscopia cu substanță radioopacă a 5-a zi postoperator a confirmat și restabilirea tranzitului prin JGE. Un pacient cu semne de acalazie recurentă peste 3 ani după EEL a fost supus dilatării pneumatice cu ameliorarea semnelor de disfagie. Concluzii. EEL reprezintă o soluție efectivă în tratamentul AC. Dilatarea pneumatică ar putea fi o opțiune alternativă în tratamentul acestei maladii.Aim of study. Achalasia Cardia ( AC) is an esophageal motility disorder characterised by absence of peristalsis and insufficient lower esophageal sphincter relaxation. Currently there are competing methods of surgical therapy of AC, although their tailored use is not standardized. The aim of the study is to analyse clinical case series analysis of AC and to report the outcome of its surgical therapy Materials and methods. During the period from 2016 to 2022 we treated 7 patients with AC. All patients presented moderate dysphagia and food intake intolerance due to retrosternal pain. A barium esophagram demonstrated a dilated esophagus (≥4 cm in 5 cases, ≥6 cm in 2 cases), diminished peristalsis and a “rat tail” sign consistent with achalasia. An endoscopy revealed distal esophageal dilation and retained saliva in absence of any obstacles and rigidity of the tissues. The surgical treatment options included: laparoscopic Heller myotomy plus Dor fundoplication (n=5) and pneumatic dilation in 2 cases (3 successive procedures using 3.0 și 4,0 cm balloon dilators, 15 psi air held for 30-45 sec). Results. The mean operating time was 70±50 min (range 55-120 min). The average length of hospital stay was 5 days (range 4-7 days). Postoperative barium swallow demonstrated the improvement of contrast passage through gastroesophageal junction. We observed one case of AC recurrency 3 years after laparoscopic Heller procedure, the patient underwent the balloon dilation procedure with good relief of dysphagia.Conclusions. Laparoscopic Heller myotomy accompanied by postmyotomy anterior fundoplication is an effective option for treating AC. The pneumatic dilation procedure could be a viable alternative for some patients with achalasia

The advantages of the laparoscopic approach in operative management of the destructive acute appendicitis

Catedra de chirurgie nr. 5, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: În ultimul deceniu apendicectomia laparoscopică a devenit standardul de aur în terapia apendicitei acute (AA). Lucrarea relevă rezultatele apendicectomiilor laparoscopice (AL) în AA pe un lot de 118 de pacienți în perioada anilor 2011-2019 Material și metode: În perioada ianuarie 2011-2019 au fost efectuate 118 de AL. Repartiția după sex a evidențiat o predominarea patologiei la femei în coraport B/F – 1:1.7. Vîrsta pacienților a variat de la 18 pînă la 60 de ani, constituind în medie 32,3±11,5 ani. Intraoperator a fost constatat: AA flegmonoasă (n=87), AA gangrenoasă (n=12), și AA perforată cu abces localizat (n=9), perforația apendicelui cu peritonită generalizată (n=6) și infiltrat apendicular (n=4). Tehnica operatorie AL include: poziționarea trocarelor cu instalarea capnoperitoneului, explorarea cavității peritoneale, secționarea mezoapendicelui, ligatura, secționarea apendicelui, și înlăturarea lui. La 45 pacienți prelucrarea bontului a fost efectuată prin metoda ligaturală, iar la 73 a fost realizată tehnica Semm. Rezultate: Durata medie a intervenției a constituit 47,2±18,1 min. (interval 35-78). Algometria postoperatorie a relevat prezența sindromului algic redus. Mediana perioadei de spitalizare a constituit 3 zile cu reîntoarcerea în cîmpul muncii pînă la 10 zile. Rata comună a infecților plăgilor chirurgicale în cadrul grupului AL a fost de 3,38%. Concluzii: Avantajele AL față de cea clasică sunt: diagnosticul cert în cazurile echivoce; intervenție optimă în apendicele ectopic; dializa peritoneală ”la cerere”; incidența redusă a complicațiilor în plăgile postoperatorii, perioada de recuperare mai rapidă și beneficiul cosmetic.Background: Over the last 10 years the use of videoendoscopic approach has been revolutionary expanded into surgical practice. Mounting evidence supports the use of laparoscopic techniques for the diagnosis and treatment of the destructive forms of appendicitis (DA). This paper reveals the results of laparoscopic appendectomies (LA) in DA on a group of 118 patients over the period of 8 years (2011-2019). Methods and materials: From 2011 until 2019 118 LA were performed. The gender distribution revealed a predominance of the pathology in women with a ratio M / F-1: 1.7. The age of patients varied from 18 to 60 years, averaging 32.3±11.5 years. Intraoperative were found: phlegmonous appendicitis (n = 87), gangrenous appendicitis (n = 12), perforated appendicitis with localized abscess (n = 9), perforated appendicitis with generalized peritonitis (n = 6) and appendiceal mass (n= 4). The LA operative technique includes trocars application and CO2 - peritoneum achievement, transabdominal exploration, skeletization of the appendix, ligatures, appendix base ligation with a pre-knotted Roeder-loop, and appendix removal. The appendix stump was inverted in the cecum according to Semm in 73 patients; the ligature technique was applied in 45 patients. Results: The mean operating time was 47.2±18.1 min (range 35-78). The postoperative algometry revealed a decreased presence of postoperative pain syndrome. The mean length of hospital stay was 3 days. Patients returned to work in less than 10 days. Pooled mean surgical wound infection (SWI) rate within the LA group was 3.38%. Conclusions: The LA provides obvious advantages including: definitive diagnosis in equivocal cases; optimal intervention in ectopic appendix; adequate peritoneal lavage “on demand” following removal of the appendix; reduced SWI rate, rapid recovery and cosmetic benefits

Экспериментальная оценка биосовместимости различных типов сетчатых эндопротезов, используемых в реконструктивной хирургии брюшной стенки

Course of Surgery of the Faculty of Dentistry, Department of Morphopathology, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Chisinau, Republic of MoldovaThe purpose of this study was to compare biological tissue response to three types of surgical mesh. In the present study a low-weight macroporous polypropylene mesh (PPLW) was compared to heavy-weight microporous polypropylene mesh (PPHW) and polyethylene terephthalate (PET) mesh. All three types of surgical non-absorbable mesh with different pore size were implanted in an preperitoneal position in the abdominal wall of 60 rats. Five animals per group were sequentially sacrificed at 7, 14, 30 and 90 days after implantation. The mesh samples were investigated by light microscopy. The morphometric parameters of the mesh area and surrounding host tissue were examined in regard to the inflammatory infiltrate, the number of granulocytes, macrofages, giant cells, fibroblasts, collagen deposition and neo-angiogenesis. Conclusions: the experimental data confirmed the development of the chronic inflammatory foreign body reaction at the interface to all three types of implanted meshes. Polypropylene meshes tended to induce higher acute inflammatory reaction and connective tissue formation, while polyethylene terephthalate mesh tended to induce the giant cell type of foreign body reaction. The experimental data confirmed an improved biocompatibility and superior integration in recipient tissue for the „low weight” polypropylene mesh with large pores.Целью данного исследования является сравнение биосовместимости сетчатых протезов различных по структуре полимера и его текстильным свойствам. В статье были проанализированы сравнительные результаты имплантации 3 типов сетчатых протезов: «легкого» макропористого эндопротеза-сетки из полипропилена, «тяжелого» полипропиленового эндопротеза-сетки с малым диаметром пор и полиэфирного полифиламентного сетчатого эндопротеза. Все три вида сетчатого эндопротеза были имплантированы преперитонеально в брюшную стенку лабораторных крыс (n = 60). Животные выводились из эксперимента на сроках 7, 14, 30 и 90 суток с момента операции. Полученные гистологические срезы были исследованы посредством световой микроскопии. Посредством морфометрического анализа проводилась сравнительная оценка степени выраженности воспалительного инфильтрата, числа полиморфоядерных лейкоцитов, макрофагов, гигантских клеток инородных тел, фибробластов, синтеза коллагена и ангиогенеза. Выводы: экспериментальные данные подтверждают развитие хронической воспалительной реакции типа «реакции инородного тела» в ответ на имплантацию всех трех типов сетчатых протезов. В то же время, воспалительная реакция, в ответ на имплантацию каждого из протезов, имеет свои характерные особенности. Монофиламентные эндопротезы-сетки из полипропилена способны на начальном этапе индуцировать развитие острой воспалительной реакции по полиморфоядерному типу с последующим формированием соединительной ткани. Эндопротезы-сетки из полиэфирного волокна провоцируют умеренную воспалительную реакцию гигантоклеточного типа. Вместе с тем, фиброгистиоцитарная реакция и накопление волокон коллагена менее выражены. Данные экспериментального исследования позволяют сделать вывод о том, что «легкие» макропористые полипропиленовые сетчатые протезы обладают рядом преимуществ с точки зрения их биосовместимости и степени интеграции в ткани реципиента

Surgical treatment of hemorrhoidal disease by means of A.M.I. Hal-Rar device

Catedra Chirurgie nr.5 a facultăţii stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul Clinic Central stația Chișinău, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Boala hemoroidala rămâne o problemă actuală. Ligaturarea transanală a arterelor hemoroidale sub controlul dopplerometriei ultrasonore cu mucopexie (HAL-RAR) este o metodă chirurgicală contemporană, patogenetică, miniminvazivă de tratament al hemoroizilor interni. Scopul. Aprecierea eficacității metodei miniminvazive HAL-RAR în tratamentul hemoroizilor. Material și metode. În clinica de chirurgie a Spitalului Clinic Central, stația Chișinău, în anii 2014-2016 au fost efectuate 16 intervenții chirurgicale pacienților cu diagnosticul de hemoroizi cronici micști gr.III-IV cu ajutorul aparatului A.M.I. HAL-RAR. La toți pacienții preoperator a fost efectuată fibrocolonoscopia. În timpul intervenţiei chirurgicale cu ajutorul aparatului A.M.I. HAL-RAR a fost efectuată la 7 pacienţi ligaturarea doplerghidată a ramurilor arterei hemoroidale superioare (HAL). La 9 pacienţi cu prolapsul masiv al mucoasei anale după procedeul HAL a fost efectuată mucopexia (HAL-RAR). Rezultate. Cel mai frecvent ramurile arterei hemoroidale superioare au fost depistate la orele 1, 3, 5, 7, 9, 11. La toţi pacienți după efectuarea metodei HAL-RAR sindromul algic a fost slab pronunțat şi nu a fost necesară administrarea opiodelor. Durata spitalizării a variat de la 3 până la 5 zile. Complicații intra-şi postoperatorii n-au fost depistate. Toți pacienții au fost externați la domiciliu în stare satisfăcătoare. Rezultatele la distanţa până la 12 luni au fost analizate la 11 pacienţi. Recidive a bolii hemoroidale n-au fost depistate. Concluzii. Metoda HAL-RAR este o metoda eficace alternativă în tratamentul chirurgical al hemoroizilor.Introduction. Hemorrhoidal disease remains an actual problem. Transanal doppler-guided hemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR) is a contemporary, pathogenetic, minimally invasive surgical method for treatment of internal hemorrhoids. Purpose. Assessing the effectiveness of minimally invasive HAL-RAR method in the treatment of hemorrhoids. Materials and methods. In the surgery clinic of the Central Railway Hospital, Chisinau station, in 2014-2016 there were performed 16 surgical interventions in patients diagnosed with chronic mixed hemorrhoids IIIIV grade with the A.M.I. HAL-RAR device. All patients before surgery underwent colonoscopy. In 7 patients during surgery ligation of superior hemorrhoidal artery branches was performed using the A.M.I. HAL-RAR device (HAL). In 9 patients with massive prolapse of anal mucosa after HAL procedure recto anal repair was performed (HAL-RAR). Results. Superior hemorrhoidal artery branches were determined at 1, 3, 5, 7, 9, 11 o’clock most commonly. After the HAL-RAR method a mild pain syndrome was observed in all 16 patients and there was no necessity in opioids prescribing. Hospitalization period ranged from 3 to 5 days. Intraoperative and postoperative complications were not determined. All the patients were discharged home in satisfactory condition. Longterm results up to 12 months were analyzed in 11 patients. Hemorrhoidal disease recurrence was not detected.Conclusions. HAL-RAR is an effective alternative method in surgical treatment of hemorrhoids

Advantages and disadvantages of doppler-guided hemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR) in patients with hemorrhoidal disease

Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Boala hemoroidală rămîne o problema actuală a chirurgiei. Progresul tehnologic influențează asupra dezvoltării metodelor de tratament în coloproctologie. Ca rezultat apar noi procedee de tratament mai puțin traumatice. La momentul actual în occident hemoroidectomii tradiționale sunt efectuate numai la 17-21% dintre pacienții cu boală hemoroidală. Metoda HALRAR este o metodă modernă miniminvazivă de tratament a bolii hemoroidale. Scopul lucrării: Expunerea avantajelor și dezavantajelor metodei HAL-RAR. Material și metode: În baza datelor literaturii de specialitate și a experienței noastre modeste au fost evidențiate avantajele și dezavantajele metodei HAL-RAR. Rezultate: La avantaje se referă: (1) Tratamentul miniminvaziv și patogenetic; (2) Metoda se efectuează într-o singură ședință; (3) Durata scurtă a intervenției; (4) Este posibilă în ambulatoriu; (5) Rata complicațiilor postoperatorii raportată în literatura de specialitate e minimală. Complicații majore nu au fost raportate. (6) Tratamentul principalelor simptome ale bolii hemoroidale (durere, eliminări sangvinolente din rect, prurit, disconfort – HAL; prolapsul nodulilor hemoroidali – RAR); (7) Se efectuează cu păstrarea țesutului pernițelor hemoroidale; (8) Posibilitatea de tratament după eșec cu alte metode; (9) Sindromul dolor postoperator slab pronunțat în comparație cu alte metode de tratament; (10) Recuperare și reintegrare profesională rapidă; (11) Posibilitatea de a fi combinată cu alte metode de tratament. Dezavantajele metodei: (1) Eficacitate slabă în tratamentul hemoroizilor externi și pliurilor anocutanate „skin tags”; (2) Pot fi menționate neînsemnate eliminări sangvinolente din rect în prima lună după intervenția chirurgicală, care dispar spontan. Concluzii: Conform datelor literaturii și experienței noastre modeste, considerăm, că avantajele metodei HAL-RAR prevalează asupra dezavantajelor și aceasta poate fi recomandată în tratamentul bolii hemoroidale.Introduction: Hemorrhoidal disease remains an actual problem of surgery. Technological progress influences the development of treatment methods in coloproctology. As a result there a new minimally invasive procedure of treatment appears. Currently in western countries traditional hemorrhoidectomy is performed only in 17-21% of patients with hemorrhoidal disease. HAL-RAR is a modern minimally invasive method of hemorrhoidal disease treatment. Aim of study: Presentation of the advantages and disadvantages of HAL-RAR method. Material and methods: Based on the literature data and our modest experience we analyzed the advantages and disadvantages of HAL-RAR method. Results: We have found the following advantages: (1) Minimally invasive and pathogenetic treatment; (2) Method is done as one procedure; (3) Short duration of the surgical intervention; (4) Possibility to perform in ambulatory conditions; (5) Minimum rate of postoperative complications reported in the literature. Major complications were not reported. (6) Treatment of the main symptoms of hemorrhoidal disease (pain, bleeding from rectum, itching, discomfort – HAL; hemorrhoidal nodules prolapse – RAR); (7) Hemorrhoidal tissue is kept; (8) Ability of treatment after failure with other methods; (9) Postoperative pain syndrome is less pronounced in comparison to other treatment methods; (10) Fast recovery and reintegration; (11) Possibility to combine with other treatment methods. To disadvantages refers: (1) Less efficacy in the treatment of external hemorrhoids and skin tags; (2) Minor blood discharge from rectum can appear in the first month after surgery, which disappears spontaneously. Conclusions: According literature data and our modest experience, we consider that the advantages of HAL-RAR method prevail over the disadvantages and it can be recommended in the treatment of hemorrhoidal disease